Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
(fragmentul VII)

La ieşirea din biserică le-am spus că accept propunerea lor. Diferenţa, la drept vorbind foarte importantă pentru mine, împărţită în câteva părţi, era pentru ei fără prea multă însemnătate; totuşi, când le-am comunicat vestea, a fost o bucurie lipsită de orice urmă de bun-simţ. M-au îmbrăţişat cu toţii, chiar unchiul, mi-au spus, parca plângând de satisfacţie, că întotdeauna m-au ştiut om de inimă, că e un gest pe care nu-l vor uita. Inert, ca un manechin, şi dezgustat, mă lăsam sărutat de buze fade, iar ei erau aşa de plini de bucuria lor, că nici nu băgau de seamă dezgustul meu. Cred că erau acum tot atât de sinceri ca şi atunci când mă calomniau. Un proverb e de părere că dacă vrea să-şi înece câinele, ţăranul spune că e turbat. Mult mai exact ar fi adevărul acesta formulat însă aşa: Când ţăranul are interes să-şi înece câinele, începe să se convingă, din ce în ce mai mult, că e turbat. E greşit să socoţi că la firile mediocre inteligenţa rămâne deasupra intereselor. La origine (Bergson are neîndoios dreptate) inteligenţa n-a fost decât un mod practic, un instrument de adaptare la mediu, un mijloc pentru apărarea intereselor. La imensa majoritate a oamenilor ea a rămas şi azi acelaşi lucru. Ei nu pricep decât ceea ce au interes să priceapă. Ceea ce le contrazice interesele le contrazice fundamental şi inteligenţa. În afară de un număr infim de perverşi – dacă or fi existând cu adevărat – nimeni nu poate face răul, dacă inteligenţa lui nu-i primeşte asta. Numai că această inteligenţă e un consilier extrem de servil la cei neevoluaţi şi, asemeni curtenilor laşi, justifică orice. Lupul crede sincer că mielul îi tulbură apa, şi despotul, care ucide mii de oameni, o face pentru că e crâncen convins că altminteri va fi ucis el.

Iată ce gândeam când cei din jurul meu nu mai conteneau cu laudele. Deputatul ne-a invitat pe toţi la o masă mare, de împăcare. Nevastă-mea, care din cauza discuţiilor devenise odioasă tuturor celorlalţi, acum, când a aflat de hotărârea mea, era nemângâiată şi-i ura pe toţi. Deşi îmi dădeam seama că face asta în bună parte din dragoste pentru mine, totuşi aş fi vrut-o altfel. Abia a primit invitaţia la masă.

:
:

Sarcini orale

1. De ce Ştefan a decis să renunţe la luptă?

1.1 Ce îl dezgustă în comportamentul rudelor?

1.2 Cum crezi că se vor desfăşura în continuare relaţiile dintre Ştefan, soţia sa, mama şi surorile sale şi unchiul Nae?

Sarcină interactivă

Acțiuni corecte: 0 / 0
Acțiuni greșite: 0

Repetă exercițiul