Ion Druță

Biografie

Ion Druță

Prozator, dramaturg, eseist, publicist şi istoric literar.

Născut

3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul României (în prezent, raionul Dondușeni, Republica Moldova).

Părinți

Tata: Pentelei Druță, zugrav bisericesc, în viziunea scriitorului, un om plin de demnitate, arţăgos şi încăpățânat.
Mama: Sofica Druță, de origine ucraineană.

Studii

1939: Familia Druță se mută în satul Ghica-Vodă, de lângă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele primare.
1945: Urmează cursurile la o școală de tractoriști.
1946: Studiază la școala de silvicultură.
1957: Face cursurile de literatură de pe lângă Institutul „Maxim Gorki” de la Moscova.

Activitatea literară


Debut

Debutează în 1951, în revista Octombrie, cu povestirea Problema vieţii.
Debutează editorial cu volumul de schițe și nuvele La noi în sat, în anul 1953.

Opera

Nuvelistică


Ultima lună de toamnă, 1966
Samariteanca, 1988, 1989
Toiagul păstoriei, 1984
Sania
Horodiște, 1975
Întoarcerea țărânei în pământ, Chișinău, 1969,1970

Activitate de romancier

Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957) - reeditat de mai multe ori
Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)
Clopotnița, 1972
Întoarcerea țărânei în pământ, 1969, 1970
Biserica albă, 1975-1981, 1986-1987

Dramaturgie
Casa Mare,1959
Doina, 1969
Păsările tinereţii noastre, 1974
Cervus divinus, 1977-1981, 1987
Sfânta sfintelor,1977
Harul Domnului (2 volume, 2001)

Eseistică și publicistică:

Lumea lui Cehov
Eminescu, poet naţional
Cine a stins lumina în România
Nucarii
Mozart la sfârșitul verii
Plugarii la Chişinău
Ce se întâmplă cu noi?
Neamul de la răscruce

Note de călătorie prin republicile baltice – Mesteceni, pâine şi bărbăţie

Autor de cărţi pentru copii:

Cenuşica, 1962
Bobocel cu ale lui, 1972
Povestea furnicii, 1973
Balada celor cinci motănaşi, 1973
Daruri, 1983

Caracteristici ale
stilului

1. Formula narativă lirico-simbolică (tradiţia crengiană şi sadoveniană), sub semnul oralităţii tradiţionale, frază articulată după legile naturalului, simplităţii, stângace, ţărăneşti.

2. Refuzul sincronizării cu tendinţele înnoitoare în proza secolului XX-lea, retragerea în sine, ajutată de credinţa în valorile etice.

3. Antiintelectualismul programatic al stilului şi arhetipalitatea lui.

Colaborări

Ziarele: Țăranul sovietic, Moldova socialistă și la revista Femeia Moldovei

Aprecieri, distincții

1960: Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.
1967: Premiul de Stat pentru piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătății noastre).
1987: Președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor.
1988: Ordinul „Lenin”.
1989: Deputat al poporului din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (1989).
1990: Membru de onoare al Academiei Române.
30 decembrie 1992: Membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova.
1993: Ordinul Republicii.
A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 (Moldova Literară din 26 iulie 1995).
2008: Premiul de Stat și titlul de Laureat al Premiului de Stat pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale.
2009: Primul cavaler al Ordinului Bogdan Întemeietorul, în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional.

Timbru

Ion Druță

Ion Druță - Dramaturgul