Modulul 5
Lirica modernă
Joc secund

Joc secund

de Ion Barbu

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Sarcini în scris

1

Transcrie, din text, cuvinte:
- ce aparțin câmpului lexical al timpului;
- ce profilează lumi diverse: terestră , celestă, acvatică;
- termeni abstracţi, neologici din limbajul ştiinţific (familiari matematicianului).

2

Rescrie poezia, transformând-o într-un text epic.

3

Completează agenda de lectură pe pagina ta de caiet.

Termenul Imagine Secvenţa textuală/ imagine artistică / figură de stil Raportare la noţiunile: „poet”, „poezie”,
„artă poetică”

Exemplu:
În astronomie, termenul nadir:
-desemnează poziţia inferioară a Soarelui, înainte de apus;
-punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitului şi aflat la intersecţia dintre verticala locului de unde priveşte observatorul cu bolta cerească.

Epitetul, exclamaţia retorică „Nadir latent”!
- Poezie, care este “nadir latent”, relevă concepţia matematică a lui I. Barbu despre creaţia lirică.
- Orice poet trebuie să caute diverse surse de inspiraţie în realitatea concretă, banală, nu în lumea superioara a zenitului;
- Dacă lumea reală trăieşte sub zenit, în obiectivitate, poezia trăieşte sub semnul nadirului, în reflectare.            
Harfă - Poezia este simbolizată prin metafora “harfe răsfirate”;
- Rolul poetului este, aşadar, de a găsi „harfele răsfirate”, adică sursele de inspiraţie ascunse în lumea obişnuită.            
Zbor - Zborul relevă aspiraţia spre înalt a omului superior, a omului de creaţie. Structura metaforica „ce-n sbor invers le pierzi” se refera la greşeala unor poeţi de a căuta inspiraţia în altă sferă decât cea a concretului.
- Poetul trudeşte pentru cântecul său, iar înţelesurile pot fi pierdute uneori.            
Cântec - Întreaga natură se reorganizează după cântecul lui Orfeu (motivul orfic) ;
- Poetul ascunde în cuvinte cântecul lui, creaţia, asemenea mării care își ascunde cântecul sub clopotele verzi ale meduzelor.
- Poezia nu li se dezvăluie decât iniţiaţilor, presupune un efort intelectual, o participare creatoare din partea cititorului.            
Marea - Un poet nu redă în operele sale realitatea aşa cum e, ci o supune propriei imaginaţii, modificând-o, dându-i alte valenţe;
- În poezie, realitatea trece printr-un proces de transfigurare artistică astfel încât concretul devine abstract, imaterial, ca şi reflectarea într-o apă sau oglindă;
- Poetul ascunde în cuvinte cântecul lui, creaţia, asemenea mării care își ascunde cântecul sub clopotele verzi ale meduzelor.            
Ceas - Lumea creaţiei artistice este plasată în atemporalitate („din ceas, dedus”), ce concretizează universalitatea creaţiei.            
Creastă - Lumea creaţiei artistice este un spaţiu apolinic (armonios, lucid, raţional) al poeziei şi al echilibrului, care ilustrează aspiraţia poetului către o lume superioară, spirituală.            
Oglindă - Oglinda oferă o imagine ideală asupra lumii înconjurătoare, aşa cum creaţia devine un proces de autocunoaştere a lumii purificate.            



Sarcini orale

4

4.1 Demonstrează prin cuvinte, sintagme, secvenţe caracterul descriptiv al textului.

4.2 Identifică şi interpretează valoarea stilistică:
- a unui substantiv format prin conversie;
- a adjectivelor provenite din verbe la participiu din prima strofă;
- a infinitivelor lungi.

5

Justifică, din punct de vedere stilistic, abundenţa metaforelor, inversiunilor, epitetelor din text.

6

6.1 Alege o variantă de răspuns care este sugerată de cuvântul „joc” din titlu:
- mișcare rapidă și capricioasă a unor lucruri, imagini etc.;
- poezia este o combinaţie a fanteziei, liberă de orice tendinţă practică;
- arta este un joc secund, o reflectare ideală a realităţii, purificată, esenţializată şi sublimată;
- poezia este un proces exclusiv intelectual, „un joc secund mai pur”, ca manifestare strictă a minţii, în care se reflectă realitatea;
- arta este o reflectare ideală a realităţii, iar acest univers se ridică pe anularea, înecarea celuilalt, ca într-un joc inventat;

6.2 Comentează formula titulară în raport cu trei cuvinte din axa lexicală a textului.

Analizează textul din punct de vedere prozodic şi deplasează varianta corectă:
Motivează alegerea variantelor de răspuns.

utilizarea unei versificaţii:
rima:
picior metric:
măsura este de:

silabe.

            • moderne
            • monorimă
            • încrucişată
            • împerecheată
            • iambic
            • troheu
            • 10
            • 11
            • 12
            • 13
            • 14
            • 15
            • tradiționale

            Sarcini orale

            7

            Formulează o concluzie, analizând ideile din casetă:



            - face distincţie între lumea ideilor, accesibilă numai zeităţilor, şi lumea oamenilor.



            - defineşte poezia ca pe o copie a realităţii, o variantă abstractizată şi filtrată
            prin imaginaţia poetului.


            Dacă realitatea este o copie de gradul I a lumii ideilor, un joc prim, poezia este o imitaţie de gradul al II-lea, un joc abstractivizat, un joc secund. Variantă de răspuns
            8

            Dosar critic
            8.1 Citeşte opiniile critice despre creația lui Ion Barbu în viziunea lui „Câteva poezii din deschiderea volumului „Joc secund” („Din ceas, dedus”, „Timbru”, „Crup”) oferă, de la înălțimea ultimei etape a scrisului barbian, sugestii esenţiale pentru interpretarea poeziei ca joc secund, mai pur. Cea dintâi aproximează sensul actului creator ca remodelare, prin concentrare şi abstragere din accidental şi temporalitate a jocului lumii fenomenale, în oglinda unui spirit ce elimină superfluul, ce eliberează de restul materiei impure, unifică fragmentarul într-o viziune imnică atotcuprinzătoare şi definitivă. Definit ca „nadir latent”, situat simbolic într-o poziţie opusă zenitului lumii fenomenale, eul poetic invită astfel la o iniţiere în cântecul ascuns al poeziei.”
            (Ion Pop „Dicţionar analitic de opere literare româneşti”, coordonator Ion Pop, vol. II, E-L, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000)             Ion Pop,             „Matematician de profesie, poetul a fost ispitit să desprindă numai spiritul disciplinei sale, adică alunecarea de la şes la pisc, zborul în absolut spre ultima esenţă... Poezia se intelectualizează, fără a cădea în inteligibil, căci poetul caută inefabilul macrocosmic, revelator al lucrului în sine, fugind de contingenţă, pitoresc, analiza, de claritatea clară, raţională, cultivând muzica de sfere, cunoaşterea extatică, orfismul.”
            (G. Călinescu „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Minerva, Bucureşti, 1986)             George Călinescu             și „Obiectul poeziei va fi acum metapoezia, iar procedeele discursului etalează practicile infinite ale unei intertextualizări inevitabile. Metoda barbiană reprezintă punctul de maximă al căutărilor autohtone şi europene la data publicării „Jocului secund” (1930), ceea ce poate să indice nivelul evoluţiei poeziei românești în ansamblu."
            (Marin Mincu „Eseu despre textul poetic”, vol. II, Editura Cartea Româneasca, Bucureşti, 1986)             Marin Mincu.

            8.2 Susţine una dintre poziţii cu exemplificări din textul studiat.