Biografie

Tudor Arghezi

(Ion Nae Theodorescu)

Poet, prozator, jurnalist, critic de artă, călugăr, bijutier

Data și locul de naștere

21 mai 1880, strada Ţărani nr.46, Bucureşti, România

Numele părinţilor

Nae Theodorescu şi Maria, originari din judeţul Gorj, „cel mai sărac şi mai pietros din regiune”, după propria mărturisire, cu „ţărani primitivi” şi un „folclor admirabil”

Data şi locul morţii, locul de odihnă

14 iulie 1967 (87 de ani) Bucureşti, România, grădina Casei Memoriale Tudor Arghezi

Căsătorit

Constanţa Zissu
Paraschiva Burda, „soţia, sora şi prietena de-o viaţă”, i-a inspirat numeroase poezii de dragoste, dar şi romanul „Ochii Maicii Domnului” din 1934.

Copii

Eli Lotar
Mitzura, director onorific al Casei Memoriale Tudor Arghezi din Bucureşti
Baruţu

Activitatea literară

Debut literar

1896

în ziarul „Liga ortodoxă”, poezia „Tatăl meu”
25 iulie – articolul „Din ziua de azi”

Opere semnificative

1927

„Cuvinte potrivite”, poezii

1931

„Flori de mucigai”, poezii şi
„Cartea cu jucării”, poezii

1934

„Ochii Maicii Domnului”
„Cimitirul Buna-Vestire”, roman parabolic

1942

„Lina”, roman

1943

„Eminescu”, studiu critic

1948

„Prisaca”, poeme pentru copii

1955

„Pagini din trecut”, publicistică şi „Cântare omului”

Mișcare/curent literar

Modernism, Simbolism, Poporanism

Genuri/Specii literare cultivate

poezie lirică, roman, satiră, pamflet

Influențe

Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann

A influențat pe

Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction,Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu

Premii

1946

Premiul Naţional pentru Literatură şi Ordinul Meritul Cultural

1955

Ordinul Muncii

1965

Nominalizat la premiul Nobel pentru literatură

Posteritate

Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi" - Chişinău

Timbre

Testament

de Tudor Arghezi

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu saricele pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n călimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastră surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Şi izbăveşte-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită
Împărecheate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

Sarcini în scris

1

Descoperă elementele înnoitoare ale limbajului poetic arghezian şi explică valoarea stilistică a acestora, selectând din text:


1.1 la nivelul fonetic - sonorităţi dure ale unui lexic colţuros, care sugerează asprimea existenţei şi truda căutării;

1.2 la nivelul lexico-semantic:
a) cuvinte nepoetice, care dobândesc valenţe artistice;
b) cuvinte din diferite straturi lexicale: arhaisme, regionalisme, cuvinte şi expresii populare, termeni religioşi, neologisme;
c) metafore asociate termenului „poezie”;
d) relaţiile de opoziţie în care intră lexemul „cartea".

Model:
„Ca să schimbăm acum întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n călimară"
Instrumentele/locul muncii ţărăneşti:
„sapa”, „brazda”
acţiunea:
„să schimbăm”
instrumentele muncii intelectuale:
„condei”, „călimară”

e) termeni care desemnează elemente spaţiale:
- metaforele spaţiului sălbatic, haotic, care exprimă truda, căutarea, efortul acumulărilor treptate şi plasează cartea într-o scară evolutivă;
- spaţii deschise: muntele, pădurea etc.;
- spaţiul închis, interiorul.

1.3 la nivel morfosintactic:
a) dislocarea topică şi sintactică;
b) jocul timpurilor verbale;
c) determinantele verbale (pronume, substantive).

1.4 la nivelul stilistic:
- fantezia metaforică, asocierile semantice inedite;
- înnoiri ale metaforei, comparaţii inedite;
- principiul enumerativ.

Sarcini orale

2

2.1 Analizează materialul poetic arghezian din perspectiva conceptului „estetica urâtului”, consultând agenda de mai jos.
2.2 Identifică sursele de inspiraţie ale poetului.

Charles Baudelaire, scriitor francez, în volumul de poezie „Florile răului” lărgeşte conceptul de „frumos”, integrându-i înţelegerea răului, a urâtului.
Hugo Friedrich, care afirma în cartea „Structura liricii moderne”,  capitolul „Estetica urâtului”, referitor la poetica baudelairiană:  „Diformul produce surpriza, iar acesta declanşează «atacul neaşteptat.» Mai violent decât până acum, anormalitatea se anunţă ca principiu al poeziei moderne, odată cu una din cauzele ei: iritarea împotriva banalului şi tradiţionalului care, în ochii lui Baudelaire, sunt conţinute şi în frumuseţea stilului mai vechi. Noua «frumuseţe», care poate coincide cu urâtul, îşi dobândeşte neliniştea prin includerea banalului - odată cu deformarea în bizar - şi prin împletirea oribilului cu bufonescul”.
Tudor Arghezi introduce în literatura română "estetica urâtului",  concept pe care îl preia de la Charles Baudelaire. T. Arghezi, la rândul lui, consideră că orice aspect al realităţii, indiferent că este frumos sau urât, sublim sau grotesc, poate constitui material poetic. Arta devine un mijloc de reflectare a complexităţii aspectelor existenţei şi o modalitate de amendare a răului.
3

Comentează formula titulară a textului din trei perspective:

  • accepția laică a termenului (sens propriu);
  • accepţia religioasă;
  • valoarea artistică (sens figurat).
4

4.1 Analizează textul din punct de vedere prozodic şi alege varianta/variantele corecte:
- 4/5/6/7 strofe;
- 4/8/12/ număr inegal de versuri;
-utilizarea unei versificaţii: tradiționale / moderne;
- rima: încrucişată / împerecheată/monorimă / variată
- măsura este de 10/11/12/13/14/15/ diferită.

4.2 Motivează alegerea variantelor de răspuns. Concluzionează.

Sarcini în scris

5

Demonstrează că poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică modernă, urmărind specificul liricii moderne.

6

Redactează un text argumentativ, de o pagină de caiet, cu tema: „Creația argheziană devine o moștenire spirituală adresată urmașilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului”.