„În aceste vremuri grele și împrejurări de mare răspundere pentru toți, Societatea „Cuvânt Moldovenesc”, care a luat ființă pentru a sprijini fapte de cultură națională și de civism românesc în Basarabia, a socotit de datoria ei să facă un apel la fiii cei mai luminați ai provinciei, îndemnându-i să se adune împreună și să încerce făurirea unui punct de sprijin pentru sufletele bieților moldoveni basarabeni, care sunt în primejdia de a se îneca ei cei dintâi în marea atât de tulbure a vieții.

     Revista „Viața Basarabiei” este rezultatul acordului intervenit între o samă de cărturari basarabeni, care prin viața lor de până acum au dovedit că s-au identificat cu provincia noastră și care au înțeles, că lor le revine sarcina de a se pune pe munca scrisului, care să aibă ca scop: 1) desţelenirea păraginii trecutului de robie, care mai persistă în unele privinți în Basarabia;
2) dezvăluirea și înfățișarea sufletului românesc basarabean în ceața vremurilor opuse și în splendoarea luminii de azi;
3) cercetarea pământului Basarabiei din punct de vedere geografic și etnografic;
4) îndrumarea fiilor Basarabiei pe căile românizmului și ale statului național român;
5) crearea de legături sufletești între locuitorii Basarabiei fără deosebire de naționalitate și religie;
6) cimentarea legăturilor sufletești între românii din tot cuprinsul României Mari și cei din afară de hotarele ei politice;
7) urmărirea mersului instituțiilor de cultură spirituală și materială în Basarabia și chiar în țara întreagă, în măsura în care înregistrarea faptelor poate ajuta aducerea de lumină în problemele basarabene; (...)
10) împărtășirea cititorului uitat și izolat pe meleagurile basarabene la problemele de cultură generală și de civilizație umană, care frământă capete, popoare, universul întreg (...)

     Prin pagini de beletristică, versuri, folclor și studii de orice natură, care ar oglindi sufletul moldoveanului basarabean, ne propunem să-l arătăm fraților lui de aiurea, care nu ne cunosc nici astăzi îndeajuns, așa cum se prezintă cu însușirile lui caracteristice, precum: cumințenia pilduitoare, bunătatea îngăduitoare și iertătoare, omenia neafișată și neoțărâtă, răbdarea tăcută și creștină, modestia sinceră și netrâmbițată și atâtea altele. N-am dori însă, să nu ascundem nici defectele și mai ales întârzierea în atâtea domenii ale vieții. (...) Facem deci apel la condeiele cunoscute și la acele care până acum n-au avut curajul publicității, să brăzdeze adânc, de-a lungul și de-a curmezișul, Basarabia virgină, spre a scoate în evidență însușirile poporului ei și spre a pregăti terenul, unde va crește și va înflori sufletul românesc basarabean, vrednic de plantatorii acestui suflet pe aceste meleaguri, din antichitatea tracică și romană și din vremurile mai dincoace, când s-a plămădit neamul nostru românesc. (...)

     Revista „Viața Basarabiei”, de va fi numai o manta de vreme rea pentru penele basarabene începătoare, dar pe care, dintr-un sentiment natural de patriotism local, le-am dori cât de iute să răzbată în lumea largă a literelor românești, încă ar fi o faptă de cultură românească în Basarabia. Dar pe lângă acest considerent, noi ne mai gândim și la cultivarea cititorului basarabean. În provincia noastră, pe vremuri, intelectualitatea orașelor și satelor – funcționarii, preoții, învățătorii și profesioniștii liberi – obișnuiau să se aboneze la câte o revistă de cultură generală, precum erau „Niva”, „Mir Bojii”, „Russkoe Bogatstvo”, „Probujdenie”, „Vestnik Znania” și altele. Este timpul, ca vechea tradiție să fie reluată și am dori, ca „Viața Basarabiei” să fie acea revistă românească de cultură generală, care să cultive pe cititorul basarabean pentru scrisul și literatura românească. (...)

     Avem buna nădejde, că revista „Viața Basarabiei” va fi un răspuns la chemarea vremii și va ajuta procesul de adaptare a provinciei noastre, în noile condiții de viață.”

* * *

    În 1932, la Chişinău apare primul număr al revistei de cultură generală „Viaţa Basarabiei”, avându-l ca director pe Pan Halippa, fost lider în „Sfatul Țării”. În debutul acestui număr Pan Halippa semnează „Un cuvânt înainte”, în care descrie programul literar al revistei, dar și al Asociației „Cuvânt Moldovenesc”. Scopul principal al revistei este afirmarea spiritului local, a elementului autohton în opera de artă. Programul implică reconsiderarea valorilor trecutului, a moștenirii clasice, prin prisma regionalismului cultural.

     Un imperativ formulat cu convingere de Pan Halippa este crearea unui organ de presă în limba română. La acel moment, presa locală era într-o stare deplorabilă. În Basarabia anilor 1918-1930 apăreau 12 cotidiene și nouă săptămânale în rusă și foarte puține în română. În 1926, Octavian Goga făcea următoarea declarație în acest sens: „Chestiunea presei naționale în Basarabia este una din acele chestiuni naționale, care trebuiesc susținute prin consensul tuturor partidelor politice.”.

    Susținătorii „Vieții Basarabiei” și-au propus să afirme nu numai dreptul unei noi generații de a fi cunoscută și luată în seamă, ci și aportul literaturii basarabene în tezaurul general al culturii naționale: „comoara sufletului moldovenesc basarabean va fi o surpriză pentru mulți și va străluci neasemuit, nealterat și în armonie cu toată creațiunea națională”.

     Prin exaltarea în fața trecutului, „Viața Basarabiei” se înscrie în spațiul susținut de revista „Gândirea”, ideal ce a fost preluat odinioară de la revista „Sămănătorul”. Unui idilic atemporal i se opune un trecut istoric, din antichitatea tracică și romanică până în vremurile mai noi.

     Desțelenirea „paraginii trecutului de robie” este propusă nu pentru a zgândărî rănile pricinuite de 106 ani de ocupație țaristă, ci pentru a accentua întârzierea în atâtea domenii ale vieții sociale, când un popor poartă pecetea primitivității.

     Revista apărea lunar și a rezistat până în 1944. La această revistă au colaborat peste 120 de scriitori, ziariști, istorici, filologi, juriști, avocați, preoți, economiști etc. Aici s-a format o pleiadă de poeți și prozatori basarabeni, precum Nicolae Costenco, Liuba Dimitriu, Sergiu Grosu, Radu Gyr, Teodor Nencev, Alexandru Robot, Dominte Timonu, Vladimir Carnavali, Olga Crușevan, Magda Isanos, Petru Ștefănucă, Bogdan Istru, Vasile Luțcan, George Meniuc, Sergiu M. Nica, Octavian Sargețiu, Ion Buzdugan, Constantin Ciopraga, Lotis Dolenga, Anton Luțcan, Andrei Tibereanu și mulți alții.

     „Viața Basarabiei” a promovat o literatură realistă, cu un pronunțat specific național.

/A. GRATI, critic literar/