„Testament” de Ienăchiță Văcărescu
Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Ş-a Patriei cinstire.
„Poetul” de Gheorghe Asachi
Dedicat d-sale d. Vasili Alecsandri
Viersul care-ntâia oară a sunat în Românie
Pe-alăuta ce de secoli fără coarde-a fost rămas,
Spre-aminti a patriii fapte prin a doinei armonie,
Dupre metrul care muza l-a dictat de pe Parnas,
Va trăi atâtea timpuri cât Pionul, petros munte,
Între nouri înălța-va maiestoasa a lui frunte.
De cântul a lui Omer poartă cea întâi cunună,
El nu-ntunică pe Pindar, nici a lui Alceos ton,
Înfocatele suspinuri și cuvintele-ncă sună
A Safei înamorate și a lui Anacreon
Nice între a Greciei zâne a brilat numai Elena,
Pe eroi și pe filozofi n-a produs numai Atena.
Înainte de Ahiles și de falange spartane,
Viețuit-au și alți eroi, care-umpleau în timpul lor,
Prin virtute-nţelepciune și prin fapte milioane,
Lumea toată de esemple, de mirare și lucor;
Însă geniile acele, demne chiar de nemurire,
Zac uitate, c-un poetul n-a lăsat de ele știre.
Tu, în căruia sân Zeul a aprins sânta scânteie
Să dai faptelor prin muză traiul cel nemuritor,
Între teme înmiite nu-i afla mai naltă-idee
De aceea ce dictează sântul patriei amor,
A românilor virtute deci prin versul tău să-nvie,
Ca nepoților d-esemple și de glorie sa fie!
* * *
Prin Artă poetică se înțelege opera literară în care scriitorul își formulează viziunea și
idealurile poetice, prezintă modul în care își concepe propria experiență estetică și
atitudinea față de aceasta. A se reține că, în aceste texte, concepția asupra literaturii
se exprimă prin mijloace artistice, spre deosebire de textele de Poetică (disciplină în cadrul
științei literaturii), care sunt teoretice.
Crezul generaționist, idealurile estetice ale generației, viziunile teoretice care îi reunesc pe creatori în grupări, curente și mișcări nu se mai expun în arte poetice, ci în manifeste literare sau în texte cu valoare de program literar.
În literatura universală au realizat arte poetice Horațiu, Boileau, Verlaine etc. Arte poetice au scris, în literatura română, Vasile Alecsandri (Unor critici), M. Eminescu (Epigonii, Criticilor mei), G. Coșbuc (Poetul), L. Blaga (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), T. Arghezi (Testament) ș.a.
Ienăchiță Văcărescu deschide seria de arte poetice românești cu poemul său miniatură „Testament”. În viziunea lui, poetul este cel care se îngrijește și transmite mai departe valori ca limba românească și cinstirea patriei.
Dedicându-și poemul lui Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi are ocazia să treacă în revistă calitățile acestuia ca poet și, implicit, viziunea sa asupra menirii poeziei și a creatorului ei. Acest precursor al generației pașoptiste consideră că omenirea datorează poetului înregistrarea în memorie a celor mai importante evenimente din istorie și cultură. Sunt evocați poeții antichității – Homer, Pindar, Alceu și Anacreon – care, prin versurile lor, au înveșnicit cultura Antichității. Poetul este asemuit cu zeii, iar actul de creație cu o lucrare sfântă. Acest fapt îl face pe poet deosebit de credibil și e de datoria lui să preamărească, prin exemple, virtuțile înaintașilor, pentru le a servi drept învățătură urmașilor.
/A. Grati, critic literar/
