Ramură a filosofiei, care se ocupă cu studiul normelor morale și se manifestă prin comportament asumat și conștient în delimitarea Binelui și a Răului, prin capacitatea individului de a deosebi ce este legitim și acceptabil.
Ramură a filosofiei, care se ocupă cu studiul Frumosului în sens larg; știință care studiază legile și categoriile artei, considerată forma cea mai înaltă de creare și de receptare a Frumosului.
Formulă narativă asociată liricii contemporane. Prin excelență, scrierile lui Ion Druţă sunt definite drept „poeme în proză” prin: tonalitatea narativă sensibilizatoare, confesivă; crearea unei atmosfere pline de vrajă; ritmul şi ritmicitatea poetică: repetiţii, enumerări, inversiuni, vocative, frecvenţa tropilor; ritmicitatea frazelor, aranjarea după legile frumosului; prezenţa unei viziuni meditativ-filozofice; angajarea cititorului într-o trăire vibrantă a poeticului şi dramatismul vieţii.
Formă a religiei, care constă în însufleţirea naturii, ce îşi are începutul în sentimentul de tainică legătură şi de contopire cu natura, duioşia şi încrederea omului în bunătatea fiinţelor necuvântătoare din preajmă şi simţul frumosului natural.
Sarcini orale
1. Studiază biografia scriitorului Ion Druță. Precizează 3-4 calităţi ale scriitorului, ce reies din CV-ul autorului, exemplificându-le cu date biografice.
2. Actualizează-ţi lecturile din operele druţiene într-o succintă reflecţie orală despre modul acestora de a prezenta ţara, oamenii şi timpurile.
3. Raportează metaforele grafice de pe coperțile cărților lui Ion Druță la viața sa.
