Aminteşte-ţi textele eminesciene cunoscute.
Deplasează fiecare titlu propus în dreptul temei pe care o tratează.
- moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului
poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul
absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire
romantismului românesc;
- tendința de a prelua și cultiva teme și motive eminesciene.
- perioadă în care modelul eminescian va influenţa multe decenii după stingerea
poetului lirica românească, impunând, implicit, un nivel de exigenţă ridicat, care
vizează substanţa ideatică, dar şi rafinamentul expresiei;
În acest context, până în perioada interbelică, în spaţiul
românesc vor coexista trei direcţii poetice:
- epigonismul eminescian, reprezentat, în principal, de poetul Alexandru Vlahuţă;
- simbolismul, afirmat creator după 1900, îndeosebi prin opera lui George Bacovia,
după ce a fost teoretizat şi experimentat de Alexandru Macedonski;
- sămănătorismul şi poporanismul, ca prime manifestări ale tradiţionalismului,
ce se va afirma pregnant mai târziu, prin activitatea lui Nichifor Crainic.
Aminteşte-ţi textele eminesciene cunoscute.
Deplasează fiecare titlu propus în dreptul temei pe care o tratează.
Citește eseul „Eminescu azi” de Eugen Lungu și prezintă un argument în favoarea unui răspuns pozitiv la întrebarea “rezistă astăzi Eminescu în totalitatea creației sale?”.