Modulul 6
Texte pentru extensiune
Oraş fără zăpezi

Poezia postmodernistă se caracterizează prin încălcarea voită a unor reguli de ortografie și eludarea punctuației. În viziunea postmodernistă, lipsa semnelor de punctuație permite plurivalența cheilor de interpretare a textului, instaurând o nouă convenție poetică.

Lucrând în echipe, experimentați posibilitățile pe care le deschide această libertate a scriiturii postmoderniste, plasând semnele de punctuație eludate, majusculele, chiar cuvinte noi etc.

Veți respecta următoarele etape:

Etapa I
• Audiați poezia „oraș fără zăpezi” de Maria Pilchin în lectura actriței Alina Țurcanu.

Etapa II
• Redactați și „re-inventați” textul într-o viziune originală.



Etapa III

• Lecturați, în voce, textul după „redactare”. Comparați lectura actriței Alina Țurcanu (la nivelul pauzelor logice și psihologice) cu versiunea de text a echipei voastre.

Etapa IV

• Completează, individual, enunțurile din caseta Concluzii, comparând textul original și noua versiune poetică, elaborată în echipă.

Concluzii:
În calitate de coautor,
Cel mai simplu a fost să……………………
Cel mai greu a fost să………………………
Mi-a plăcut să…………………………………
M-am întrebat cum/de ce autoarea…………
M-am simțit……………………………………


• Utilizând informația de la rubrica Curiozități, discutați despre rolului semnelor de punctuație în textul clasic și în cel postmodernist.
Oraş fără zăpezi

  • Varianta autorului

    Oraş fără zăpezi

    de Maria Pilchin

    în oraşul acesta mâncat de cari
    în târgul acesta de la margine de lumi
    timpul are frumoasa proprietate
    de a se domoli în lucruri
    oamenii fiindcă heidegger
    s-a născut în altă parte
    îşi trăiesc istoria în lucruri
    toate evenimentele se consumă în mici
    bagatele care pot fi ţinute în mâini
    indivizii în acest oraş
    au mâinile foarte frumoase
    aşa cum tot ce fac ei se reflectă
    în aceste membre superioare
    ale existenţei lor
    au fost câţiva care au încurcat
    susul cu josul şi au umblat în cap
    în faţa orăşenilor miraţi
    în oraşul acesta arlechinii
    îşi au reşedinţa circul e închis
    iar showul a ieşit în stradă
    arta toată a fugit afară
    şi acum face trotuarul
    în oraşul acesta zăpezile
    au proprietatea de a nu veni uneori
    păcat căci savanţii au descoperit că
    timpul are o legătură ascunsă
    una ce ţine de cantitatea troienelor
    pe cap de locuitor


  • Varianta elevului, coautor al textului poetic

    Oraş fără zăpezi

    în oraşul acesta mâncat de cari
    în târgul acesta de la margine de lumi
    timpul are frumoasa proprietate
    de a se domoli în lucruri
    oamenii fiindcă heidegger
    s-a născut în altă parte
    îşi trăiesc istoria în lucruri
    toate evenimentele se consumă în mici
    bagatele care pot fi ţinute în mâini
    indivizii în acest oraş
    au mâinile foarte frumoase
    aşa cum tot ce fac ei se reflectă
    în aceste membre superioare
    ale existenţei lor
    au fost câţiva care au încurcat
    susul cu josul şi au umblat în cap
    în faţa orăşenilor miraţi
    în oraşul acesta arlechinii
    îşi au reşedinţa circul e închis
    iar showul a ieşit în stradă
    arta toată a fugit afară
    şi acum face trotuarul
    în oraşul acesta zăpezile
    au proprietatea de a nu veni uneori
    păcat căci savanţii au descoperit că
    timpul are o legătură ascunsă
    una ce ţine de cantitatea troienelor
    pe cap de locuitor

Virgula și...Vărguța

Elipsa punctuației în textul postmodernist contribuie, în mod cert, la deschiderea plurivalențelor de interpretare și, prin aceasta, la reconsiderarea statutului cititorului. Semnele de punctuație impun anumite limite de înțelegere a textului. O perspectivă interesantă asupra etimologiei virgulei este ilustrată de G.I. Tohăneanu în „Dicționar de imagini pierdute”: „Neologismul virgulă (fr. virgule, it. virgola) este raportabil, în ultimă analiză, la lat. virgula, care, spre deosebire de echivalentele romanice, este analizabil, lăsându-se desfăcut în rădăcina virg- și viorga „creangă”, „nuia” și sufixul diminutival –ila. Prin urmare, virgula înseamnă, etimologic, „nuielușă”, iar adoptarea acestui termen pentru a denumi unul din cele mai importante semne de punctuație a constituit, inițial, o imagine pitorească și grațioasă, pe care o descoperim cu un fel de satisfacție estetică. Virgulă și vărguță sunt, așadar, cuvinte înrudite...”.