Modernismul, o mişcare cultural-ideologică, înglobează curente novatoare precum: simbolismul, expresionismul,
dadaismul, cubismul etc.
Apariţia modernismului este determinată de evenimentele evoluţiei epocii, respectiv revoluţia industrială, apariţia
şi dezvoltarea căilor de comunicaţie, ceea ce favorizează accesul la informaţie aproape concomintent cu spaţiul european,
precum şi apariţia unor noi forme artistice: fotografia şi filmul, efecte ale progresului tehnologic.
Dezvoltarea oraşelor produce alienare şi mediocritate, ceea ce-i provoacă omului modern
inadaptabilitate, lumea îl refuza cu ostilitate, iar el, la rândul său, respinge lumea.
Literatura anilor 1920 - 1930 a fost marcată de câteva fenomene care vor defini configuraţia noii poezii:
manifestarea simbolismului ca formă incipientă a modernismului şi evoluţia spre modernism a întregii
literaturi interbelice.
Modernismul este conturat în funcţie de perspectiva teoreticianului care îl abordează,
singurele caracteristici generale fiind regăsite în atitudinea negatoare faţă de tradiţie şi în
spiritul anticonvenţional şi inovator.
De exemplu, Adrian Marino face distincţia dintre
modern (o noţiune-cadru
a cărei esenţă este prezentul, imediatul, actualul), modernitate
(calitatea de a fi modern) şi modernism (tehnica şi practica modernului).
Despre modernism se poate vorbi doar în momentul când
caracterul său negator nu ţine de inovaţie, ci devine un program.
Marea revoluţie modernistă
se produce abia în faza în care poeţii încep să se definească, să se justifice, să se întrebe
asupra artei lor, să ofere ipoteze, soluţii, teorii. Altfel, indiferent de epocă, orice mişcare
opusă tradiţiei ar primi abuziv numele de modernism).
Şi Eugen Lovinescu vorbeşte despre
modernism, care are la bază „teoria sincronismului”, ce porneşte
de la necesitatea aducerii
poeziei românești la nivelul celei europene.
Modernismul românesc
• George Bacovia, reprezentantul simbolismului românesc
• Tudor Arghezi, autorul teoriei „estetica urâtului”
• Lucian Blaga, reprezentantul expresionismului românesc
• Ion Barbu, reprezentantul ermetismulului românesc
Particularitățile liricii
moderniste:
• preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii;
• preferinţa pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia;
• cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică;
• dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite
(„inscripţie”, „psalm”, „creion”, „poem într-un vers”, „catren”, „cântec”).
Curentul simbolist - revista „Literatorul”: George Bacovia, Ştefan Petică, Dimitrie
Angel, Ion Minulescu
Gruparea modernistă de la revista „Sburătorul”: Ion Barbu, Ilarie Voronca, Victor Eftimiu
Gruparea tradiţionalistă - Revista „Gândirea”: Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Ion Pillat,
Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Adrian Maniu, Mateiu Caragiale, Panait Cerna
