Cum înțelegi deviza romanticilor Personaje excepţionale în situaţii excepţionale?
Cunoști personaje din operele lecturate, care ar corespunde acestui principiu?
Curent artistic și literar apărut la sfârșitul sec. al XVIII-lea în Anglia și la începutul sec. al XIX-lea în Franța, ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie.
Mișcare literară și artistică din sec. al XVIII-lea, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc.
Ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române, având ca trăsătură principală conștiința individualității naționale, crearea istoriografiei, prețuirea acordată literaturii populare, înclinarea spre explorarea trecutul etc.
Mișcare literară care urmează după romantism și coexistă cu simbolismul, reprezentată în literatura română de Alexandru Macedonski.
Preromantismul (cunoscut și ca „romantism al scriitorilor pașoptiști” sau „de tip Biedermeier”)
• caracterul național, militant,
• dobândirea libertății naționale;
• afirmarea națiunii române.
Romantismul propriu-zis („eminescian” sau „romantism înalt”)
• dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces;
• capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale;
Postromantismul
• marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni.
Cum înțelegi deviza romanticilor Personaje excepţionale în situaţii excepţionale?
Cunoști personaje din operele lecturate, care ar corespunde acestui principiu?
„Romantismul constituie un preludiu al modernităţii şi este, dintre toate mişcările literare, cea mai apropiată de
noi.
Nu voi relua particularităţile literaturii romantice, prea bine cunoscute, indicând doar punctele de interferenţă
pe care ea le are cu literatura modernă: depăşirea schemelor clasice, prin apropierea de natură, de sensibilitatea
vie şi de individualitate; solitudinea morală, atmosfera stranie, insolită; oniricul şi în general vizionarismul subiectiv, ireductibil.”