Un concept mai larg decât curentul literar, curentul cultural se referă la oameni de cultură (filozofi, savanți, scriitori, artiști) dintr-o epocă, uniți de o ideologie și de scopuri social-politice și culturare comune, fără să aibă neapărat(ca în cazul reprezentanților unui curent literar) aceleași principii estetice.
Ansamblu de forme și de principii poetice caracteristice operelor literare dintr-o anumită epocă.
Mișcare culturală din secolele XIV-XVII. A debutat în Italia și ulterior s-a răspândit în restul Europei. A cuprins înflorirea inovatoare a literaturilor autohtone, prin revenirea la sursele literare din antichitatea clasică.
Etapă de istorie a culturii, strâns legată de întreaga mișcare a renașterii europene, deși izvoarele gândirii umaniste merg până în antichitatea greco-latină. Perioada de înflorire a umanismului românesc coincide cu întâia manifestare a literaturii noastre scrise, cunoscută în istoria literaturii sub numele de „Literatura veche”.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a unui sistem armonios, stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță cu norme specifice (cele trei unități în dramaturigie), tinde spre un tip de ideal, echilibrat, senin, al perfecțiunii formelor. S-a manifestat în toate artele - literatură, pictură, muzică, arhitectură.
