„Aureliu Busuioc contrazice imaginea consacrată a scriitorului basarabean. Nu este patriarhal, ci monden, nu este patetic, ci ironic. În scris are eleganţă şi o autoritate firească. Dacă se joacă, o face ca un aristocrat, nu ca un clovn.” (Alex Ştefănescu).
Intrarea în satul Codreanca, imagine contemporană.
Activitatea literară
PERSONAJELE
Radu Ştefan – vornic, apoi domn
Răzvan – hatman, apoi mare logofăt
Ionaşcu-Boul Tânărul – mare postelnic şi paharnic
Vulpe – mare vistiernic
Sămăchişă – căpitan de lefegii, apoi mare hatman
Ciolpan Ciocârlie – ţigan
Pafnutie – logofăt al treilea
Istvan Boros – general ungur
Slugile lui Radu
Piţigoi
Ioji-Baci
Safta
Caliopi
Veta
Stanca
Pictorul curţii, Omul cu mască, boiernaşi de curte, aprozi, soldaţi. Codrii Orheiului; Cetatea de scaun; Transilvania.
1595
fragment din actul al doilea
RADU (se apucă de cap): Da, da… Halucinaţii… Nu, hotărât lucru: prea mare răspundere mi-am asumat… (Pauză.) Dar nu mă pot opri! Nu! Să baţi pasul pe loc, azi, înseamnă să… Pafnutie! Tezele! Tezele cuvântului meu către popor!
PAFNUTIE: Către norod. Pe puncte şi pe scurt?
RADU: Pe puncte şi pe scurt.
PAFNUTIE: Punctul întâiu. Întâiul… Întâi: eu n-am să vă făgăduiesc, cum e obiceiul, marea cu sarea, şi apoi să vă duc cu zăhărelul…
RADU: Perfect, chestia asta prinde oricând.
PAFNUTIE: Punctul doi. Al doilea. Doi: dar am să vă făgăduiesc unele schimbări…
RADU: Sună!... Vă promit schimbări…
SAFTA: Măria ta, dar ploşniţele? Şi la noapte să ne scărpinăm?
RADU: Ploşniţele nu-s o prerogativă a domnilor… Puişor, norodul are nevoie de adevărul artistic, nu de cel istoric.
PAFNUTIE: Punctul trei… Al treilea: am să dau ordin să se bată monedă nouă, fără zimţi…
RADU: Dar asta ce mai e? Nu-i prea devreme să renunţăm la standardul împământenit, ca să zic aşa?
PAFNUTIE: Nu de zimţi e vorba, Măria ta… Dar ce fel de domnie fără reformă monetară?
Intră Răzvan.
RĂZVAN: Norodul se agită, Măria ta, te aşteaptă!
RADU: Dar nu mă pot rupe-n zece, logofete! Ce-s eu, maşină?
Răzvan ridică din umeri, pleacă.
Punctul… La ce punct ne-am oprit, Pafnutie?!
PAFNUTIE: Punctul al patrulea: eu nu vă făgăduiesc nimic. Dar am nevoie de ajutorul vostru.
RADU: Te repeţi, logofete.
PAFNUTIE: Repetitio est mater studiorum, Măria ta.
RADU: Da, da, că de la Râm ne tragem…
RĂZVAN (intră): Măria ta…
RADU: Aud, aud! Sunt gata. Pafnutie, deschide uşa balconului!... Hm… Popor! Eu nu-ţi promit marea cu sarea! Dar îţi făgăduiesc unele reforme!... (Pauză) Răzvane, unde-i poporul?
RĂZVAN (brav): E aici, Măria ta!
RADU: Ia treci, ia treci încoace! Te întreb: unde-i norodul?
RĂZVAN: Era aici…
RADU: Scump are să te mai coste bancul ăsta, logofete!...
CĂPITANUL (intră valvârtej): Raportez, Măria ta! Vine!
RADU: Adică vine totuşi, se adună…
RĂZVAN: Ce-am zis eu?
CĂPITANUL: Raportez: vine Ieremia-Vodă cu leşii ca să ocupe tronul Măriei tale!
RĂZVAN: Va să zică, cuvântarea se amână?
RADU: De ce, acum e timpul cuvântărilor, anume acum! Vezi, Safto, ce ţi-am spus eu? Ţi-am spus doar că nu pricep nici o pleaşcă-n politică.
CĂPITANUL: Raportez: sunt aproape, Măria ta. Dărăbanii fug…
RADU: Dar nu se predau. Ce ieşire avem, căpi… Ex-hatmane?
CĂPITANUL: Raportez: fuga!
RADU: Ai putea folosi un vocabular mai diplomatic: emigraţia.
CĂPITANUL: Fuga în emigraţie, Măria ta. Până nu-i târziu.
RADU: Aşa cum zic şi eu! Dar fără panică. Logofete, căpitane, fuguţa: dacă prindeţi vreun dregător, aduceţi-l în sala tronului!
Răzvan şi Căpitanul pleacă.
Geamantanele, doamnă!
SAFTA: Ce-e?
RADU: Geamantanele, zic, boccelele! În jumătate de ceas am plecat! Istoria nu aşteaptă!
PAFNUTIE: (scrie) …istoria nu aşteaptă. Istoria non fecit saltus!
Sala tronului. Radu, apoi Răzvan, Boul Tânărul şi Vulpe.
Ultimul intră în fugă Pafnutie.
RADU (lui Răzvan): Adică orice împotrivire se exclude, logofete?
RĂZVAN: Toţi dregătorii au părăsit cetatea, Măria ta. Încă de ieri erau pregătiţi. Ne-au mai rămas ceva lefegii…
RADU: Dar mijloace de transport? Carele domniilor voastre?
RĂZVAN: Sunt gata, Măria ta. Şi al Măriei tale la fel.
VULPE: Ce-i drept, ca, sărăcuţ garnisit…
RADU: Într-un cuvânt, domnia mea… Mda… Scrie, logofete al treilea Pafnutie, scrie: Domnia Radului Ştefan Întâi cel… adică Întâi şi ultim din mila Domnului şi a leşilor a luat sfârşit în anul de graţie 7104, când, de altfel, a şi început… Trei zile, boieri… Trei. Ai scris?
PAFNUTIE: Scriu, Măria ta. Scriu şi plâng.
RADU: Nu fi sentimental, băieţel. Nu-i stă bine unui cronicar. Istoria se scrie…
PAFNUTIE: …sine ira et studio, Măria ta!
RADU: Fără ură, dar şi fără părtinire. Bravo!
Piesa a fost scrisă în anul 1969, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Depistează semnele vremii în limbajul personajelor.
Determină cine se afla în realitate pe tronul Moldovei în anul 1595.
Explică efectul comic al anacronismelor din vorbirea personajelor.
Potriveşte câte un proverb românesc drept echivalent al dictoanelor latine folosite în text.
În baza evenimentelor din piesele Apus de soare şi Radu Ştefan Întâiul şi Ultimul, redactează, în 25-30 de rânduri, un discurs satiric cu titlul Schimbarea domnilor – bucuria nebunilor şi prezintă-l în faţa colegilor.
Repartizați-vă în echipe a câte patru, adoptând următoarele roluri: dramaturg
începător, redactor, regizor și scenograf.
Dramaturgul începător urmează să scrie o piesă istorică și trebuie să decidă
dacă va folosi un limbaj stilizat arhaic, pe care
cititorii şi spectatorii îl vor percepe mai greu, dar care va fi adecvat
circumstanţelor istorice; sau un limbaj modern, pe care personajele nu
l-ar fi vorbit, dar pe care publicul îl va înţelege cu uşurinţă.
După ce va alege una din variante, îl va convinge pe colegul său, redactorul,
de oportunitatea deciziei luate și va decide cu regizorul și
scenograful detalii ale punerii în scenă a piesei.
