Gen literar care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri sau în proză, dezvăluind, cu o relativă obiectivitate, portretul fizic, moral și social al personajelor - purtătorii de idei și sentimente ai textului.
Naratorul este vocea care povestește (narează, relatează) întâmplările.
Personajele sunt agenți ai acțiunii şi purtători ai mesajului textului artistic.
Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
Personajele pot fi clasificate în funcție de:
• locul ocupat în text: principal, secundar, periferic, episodic etc.;
• semnificația etică: pozitiv sau negativ;
• raportul cu realitatea: fantastic, legendar, alegoric, istoric, autobiografic etc.;
• complexitatea lor: plat (construit în jurul unei singure trăsături), rotund sau labirintic (multidimensional);
• felul cum este construit: individual sau colectiv;
• raportarea la simbolurile arhetipale: apolinic (senin) sau dionisiac (ispitit de patimi),
odiseic (complex, imprevizibil) sau ahileic (linear, sângeros, inflexibil, integru), herculean (puternic, învingător), solar sau selenar,
luciferic/demonic (revoltat), prometeic (capabil de sacrificiu);
• aspectul etic: avarul, cocheta, copilul răsfăţat, intelectualul, snobul, demagogul,
junele amorez, parvenitul, ţăranul, boemul, feminitatea întruchipată, gânditorul, ratatul etc.
• curentul literar: romantic, realist, modern, postmodernist etc.
Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acțiune și personaje.
În textele epice, modul de expunere predominant este narațiunea.
În funcție de perspectiva narativă, distingem:
naratorul omniscient - relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a,
iar „vocea” pare să cunoască tot ce se întâmplă și tot ce gândesc personajele;
naratorul-personaj - relatarea se face la persoana I, naratorul fiind și personajul care a participat și
exprimă un punct de vedere personal cu privire la faptele relatate;
naratorul-martor - relatarea evenimentelor se face la persoana I de către un personaj care nu a paticipat
la faptele relatate.
Acțiunea este constituită din totalitatea faptelor relatate și are o mare mobilitate în timp şi în spațiu. Ea se caracterizează, în general, prin unitate compozițională, întâmplările povestite constituindu-se în momente ale subiectului artistic.
Trage în dreptul fiecărei specii literare particularitatea ce o caracterizează.
Potrivește fiecărei specii literare trăsătura relevantă, pentru a deschide cărțile de pe rafturile bibliotecii virtuale.
Specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
1.1 Discutând în grup, alegeți 3 definiții ale romanului, pe care le considerați mai reprezentative.
1.2. Elaborați o definiție proprie, angajând secvențele selectate.
1.3 Argumentați, în plen, relevanța definiției propuse.
Explică 3 sensuri diferite ale cuvântului „roman”, așa cum sunt prezentate în prima coloană, fără a utiliza cuvintele din coloana a două.
SENSUL DEFINIT | CUVINTE „TABU”, |
1. persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman |
Roma și antic |
2. aventură amoroasă. | aventură și dragoste |
3. specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care angajează mai multe personaje |
specie și epic |
Prezintă, la alegere, un roman pe care l-ai citit, demonstrând următoarele caracteristici ale speciei:
Elaborează, în caiet, o axă cronologică, după modelul propus,
pentru a ilustra evoluția romanului
în literatura română sau universală (cel puțin, 6 romane).