• Analizează imaginea.
  • Comentează viziunea artistică a pictorului Teodor Buzu în raport cu mesajul nuvelei „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi.
Teodor Buzu - Alexandru Lăpușneanul
Continuare mai jos ...

Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi

În vremea aceasta, armaşul se suise pe poarta curţii şi, făcând semn, strigă:
— Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreţi şi ce ceriţi? Şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba?
Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea. Începu a se strânge în cete, cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară. În sfârşit începură a striga:
— Să micşureze dăjdiile! — Să nu ne zapciască!
— Să nu ne mai împlinească! — Să nu ne mai jăfuiască!
— Am rămas săraci! — N-avem bani! — Ne i-au luat toţi Moţoc! — Moţoc! Moţoc!
— El ne beleşte şi ne pradă! — El sfătuieşte pre vodă! Să moară!
— Moţoc să moară! — Capul lui Moţoc vrem!
Acest din urmă cuvânt, găsind un eho în toate inimile, fu ca o schânteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas şi acest glas striga: „Capul lui Moţoc vrem“.
— Ce cer? întrebă Lăpuşneanul, văzând pre armaşul intrând.
— Capul vornicului Moţoc, răspunse.
— Cum? Ce? strigă acesta sărind ca un om ce calcă pe un şărpe; n-ai auzit bine, fârtate! vrei să şuguieşti, dar nu-i vreme de şagă. Ce vorbe sunt aceste? Ce să facă cu capul meu? îţi spun că eşti surd; n-ai auzit bine!
— Ba foarte bine, zise Alexandru-vodă, ascultă singur. Strigările lor se aud de aici.
Într-adevăr, ostaşii nemaiâmpotrivindu-se, norodul începuse a se căţăra pe ziduri, de unde striga în gura mare: „Să ne deie pe Moţoc! Capul lui Moţoc vrem!“
— Oh! păcătosul de mine! strigă ticălosul. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă de primejdia aceasta şi mă jur să fac o biserică, să postesc cât voi mai ave zile, să ferec cu argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamţului!… Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre nişte proşti, pre nişte mojici. Pune să deie cu tunurile într-înşii… Să moară toţi! Eu sunt boier mare; ei sunt nişte proşti!
— Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sânge rece; să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele moşiei dumitale, cum ziceai însuţi când îmi spuneai că nu mă vrea, nici nu mă iubeşte ţara. Sunt bucuros că-ţi răsplăteşte norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vânzându-mi oastea lui Anton Sechele şi mai pe urmă lăsându-mă şi trecând în partea Tomşii.
— Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc smulgându-şi barba, căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el. Încai lăsaţi-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupâneasa şi de copilaşii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc! Şi plângea, şi ţipa, şi suspina.
— Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tâlhar şi un vânzător? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara. Îndată armaşul şi căpitanul de lefecii începură a-l târî. Ticăitul boier răcnea cât putea, vrând să se împotrivească; dar ce puteau bătrânile lui mâni împotriva acelor patru braţe zdravane care-l trăgeau! Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împedeca de trupurile confraţilor săi şi luneca pe sângele ce se închegase pe lespezi. În sfârşit puterile îi slăbiră, şi sateliţii tiranului, ducându-l pe poarta curţii mai mult mort decât viu, îl îmbrânciră în mulţime. Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi.
— Iată cum plăteşte Alexandru-vodă la cei ce pradă ţara! ziseră trimişii tiranului.
— Să trăiască măria-sa vodă! răspunse gloata. Şi mulţămindu-se de astă jertfă, se împrăştii.

Sarcină interactivă

1

Trage definițiile notate pe „elementele roții”, pentru a afla sensurile istorismelor și arhaismelor din text.

            • soldat străin cu leafă,
              mercenar
            • (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) dregător domnesc, însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale
            • impozit, dare, bir
            • a asupri cu dări
            • soție de jupân, boieroaică
             

            Când intră în sală, ea era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unii soţii, fiice şi surori de domn. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benişel de felendreş albastru blănit cu samur, a căruia mânice atârnau dinapoi; era încinsă cu un colan de aur, ce se închia cu mari paftale de matostat, împregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atârna o salbă de multe şiruri de margaritar. Şlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb şi sprijinit cu o floare mare de smaragde. Părul ei, după moda de atuncea, se împărţea despletit pe umerii şi spatele sale. Figura ei avea acea frumuseţă care făcea odinioară vestite pre femeile României şi care se găseşte rar acum, degenerând cu amestecul naţiilor străine. Ea însă era tristă şi tânjitoare, ca floarea espusă arşiţii soarelui, ce nu are nimică s-o umbrească. Ea văzuse murind pre părinţii săi, privise pre un frate lepădându-şi relegea şi pre celălalt ucis; şi mai întăi hotărâtă de obştie a fi soţia lui Jolde (pre care nici îl ştia), acum fusese silită de aceeaşi obştie, care dipoza de inima ei făr-a o mai întreba, a da mâna lui Alexandru-vodă, pre care cinstindu-l şi supuindu-i-se ca unui bărbat, ar fi voit să-l iubească, dacă ar fi aflat în el cât de puţină simţire omenească. Apropiindu-se, se plecă şi-i sărută mâna. Lăpuşneanul o apucă de mijloc, şi rădicând-o ca pre o pană, o puse pe genunchii săi.
            - Ce veste, frumoasa mea doamnă? zise el sărutând-o pre frunte; ce pricină te face astăzi, când nu-i sărbătoare, a-ţi lăsa fusele? Cine te-au trezit aşa de dimineaţă?
            - Lacrimilor jupâneselor văduve care se varsă la uşa mea şi care strigă răsplătire la domnul Hristos şi la sfânta născătoare, pentru sângele care verşi. Lăpuşneanul, posomorându-se, desfăcu braţele; Ruxanda căzu la picioarele lui.
            - O, bunul meu domn! viteazul meu soţ! urmă ea, destul! Ajungă atâta sânge vărsat, atâte văduvii, atâţa sărimani! Gândeşte că măria-ta eşti prea puternic şi că nişte săraci boieri nu-ţi pot strica. Ce-ţi lipseşte măriei-tale! N-ai cu nime război; ţara este liniştită şi supusă. Eu, Dumnezeu ştie! cât te iubesc! şi copiii măriei-tale sunt frumoşi şi tineri. Judecă că după viaţă este şi moarte şi că măria-ta eşti muritor şi ai să dai seamă! Pentru că, cu monăstirile nu se răscumpără sângele, ci mai ales ispiteşti şi înfrunţi pre Dumnezeu, socotind că făcând biserici îl poţi împăca, şi...
            - Muiere nesocotită! strigă Lăpuşneanul sărind drept în picioare şi mâna lui, prin deprindere, se răzăma pe junghiul din cingătoarea sa; dar îndată, stăpânindu-se, se plecă şi, rădicând pre Ruxanda de jos:
            - Doamna mea! îi zise, să nu-ţi mai scape din gură astfel de vorbe nebune, că, zău, nu ştiu ce se poate întâmpla. Mulţămeşte sfântului mare mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, a cărui hram se prăznuieşte la biserica ce noi i-am făcut la Pângăraţi, că ne-au oprit de a face un păcat, aducându-ne aminte că eşti mama copiilor noştri.
            - De aş şti că mă vei şi omorî, nu pot să tac. Ieri, când voiam să intru, o jupâneasă cu cinci copii s-au aruncat înaintea rădvanului meu şi m-au oprit arătându-mi un cap ţintuit în poartea curţii; „Ai să dai seamă, doamnă! îmi zise, că laşi pre bărbatul tău să ne taie părinţii, bărbaţii şi fraţii. Uită-te, doamnă, acesta-i bărbatul meu, tatăl copiilor acestora, care au rămas săraci! Uită-te!“ şi îmi arăta capul sângeros şi capul se uita la mine grozav! Ah! Stăpâne! de atunci neâncetat văd capul acela şi mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc.
            -Şi ce vrei? întrebă Lăpuşneanul zâmbind.
            - Vreau să nu mai verşi sânge, să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete, să sare inima din mine. - Îţi făgăduiesc că de poimâne nu vei mai vedea, răspunse Alexandru-vodă; şi mâne îţi voi da un leac de frică.
            - Cum? ce vrei să zici?
            - Mâne vei vedea. Acum, dragă doamnă, du-te de-ţi vezi copiii şi caută de casă cum se cuvine unei bune gospodine şi pune la cale să ne gătească un ospăţ, căci mâne dau masă mare boierilor.
            Doamna Ruxanda ieşi după ce iarăşi îi sărută mâna. Bărbatul său o pitrecu până la uşă.
            -Ei! pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armaşul său, care intrase atunce. - Tot este gata. Dar oare vor veni?
            - Vor veni.

            Sarcină interactivă

            2

            Consultând un dicționar explicativ, trage bilețelele cu definiții în dreptul cuvântului potrivit pentru, a descoperi sensul lui.

            (Zobon)
            (Benișel)
            (Felendreș)
            (Pafta)
            (Matostat)
            (Salbă)
            (Surguci)
                          • haină fără mâneci, pe care o purtau boierii și cocoanele
                          • sortiment de postav fin
                          • mică haină boierească de paradă, cu mânecile despicate și îmblănită pe de margini, purtată de bărbați și de femei
                          • mănunchi din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii români.
                          • piatră semiprețioasă de culoare verde.
                          • podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau din mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele.
                          • încheietoare ornamentată la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase).

                          Sarcină scrisă

                          3

                          - Alege din lista propusă cuvintele care exprimă stările de spirit ale doamnei Ruxanda, ce reies din fragmentul subliniat.
                          Uimire / indignare / durere / entuziasm / spirit justițiar / resemnare / mândrie.

                          - Completează tabelul, înscriind stările în prima coloană, iar în coloana a doua secvența de text ce confirmă alegerea.

                          Trăsătura Secvența selectată




                          Lucru oral

                          4

                          Alege imaginea care, în viziunea ta, reflectă cel mai bine caracterul lui Lăpușneanul. Detaliază.

                          5

                          Selectează argumente textuale pentru a demonstra că Alexandru Lăpușneanul reprezintă tipul domnitorului tiran, iar Moțoc - tipul boierului trădător și laș.

                          6

                          6.1 Consultă articolul lexicografic al cuvântului PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
                          ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul.
                          2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neânvățat, ignorant.
                          ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat.
                          3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând.
                          4. Adj. Obișnuit, comun.
                          ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare.
                          5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător.
                          ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect.
                          ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit.
                          ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău.
                          ♦ Nepriceput, nepregătit, neândemânatic într-o meserie, într-o profesie etc.
                          6 Adj. Dăunător; neprielnic.
                          „prost”
                          .
                          6.2 Comentează ce sens e utilizat în replica personajului Alexandru Lăpușneanul Proști, dar mulți.
                          6.3 În ce situație actuală ar putea fi utilizată?


                          Lucru în grup

                          • Elaborați o schiță de scenariu de film în
                            baza unui fragment din nuvelă.
                          • Prezentați produsul întregii clase.
                          • Stabiliți, prin vot, câștigătorul.

                          NOTĂ: se interzice votarea propriului produs.

                          În această activitate veți ține cont de:
                          a) locul unde se va filma;
                          b) recuzita necesară;
                          c) actorii, autohtoni sau străini, potriviți;
                          d) coloana sonoră de fundal;
                          e) alte elemente.

                          Citește secvența din romanul O sută de ani de zile la porțile Orientului a scriitorul contemporan român Ioan Groșan.
                          Comentează specificul artei narative a autorului în intenția sa de a parodia scena intrării lui Alexandru Lăpușneanul în țară.

                               „Venerabilul Samoilă făcu un pas înainte și dădu să deschidă gură, dar atunci Vodă spuse cu blândețe:

                          - Da' de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii se uitară neliniștiți unii la alții, apoi îngenuncheară.
                          - V-ascult – spuse Barzovie-Vodă.
                          - Măria-Ta, zise venerabilul Samoilă – mă știi că n-am vorbă lungă. Vremurile sunt grele. Suntem acum o turmă fără păstor și zice-o vorbă de-a noastră: o turmă fără păstor e ca o stână fără câini. Una peste alta, noi te vrem, Măria-ta!
                          - Voi? făcu mirat Vodă. Voi, mă?
                          - Noi ca noi – răspunse Samoilă – da te vrea țara.
                          - Da pe mine m-ați întrebat dacă vreau țara asta?”