de Lucian Blaga
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
grădinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
de Mircea Cărtărescu
„ Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc
fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob
de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu
pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un
semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de
lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe
care nu ni se arată decât în vise.
Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre...
Citind o carte, priveşti în tine însuţi. br Nimeni,
niciodată,
n-o să citească scrierile citite de tine. Zeci de oameni care
citesc aceeaşi carte citesc de fapt cărţi diferite. Dacă autorul ei scrie undeva
„era seară”, cei zece cititori îţi vor închipui zece seri diferite, seri trăite de ei şi numai de ei.
Cartea aceea de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit şi l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulţi grumaji mătăsoşi şi am simţit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toţi bidiviii înaripaţi l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Şi am fost uimit să-nţeleg că toate poveştile, sute şi sute, pe care le-am citit mai târziu, romane şi epopee şi legende şi peripeţii, se leagă, prin subţiri şi rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.”
de Tudor Arghezi
Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mica, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înțelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Și nu mai știu...
Farmece aș fi voit să fac
Și printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de ață
Micșorata, subțiata şi nepipăita viață
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.
Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o țandără de curcubeie,
Măcar nițica scamă de zare.
Nițică nevinovăție, nițică depărtare.
Aș fi voit sa culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei şi cenușa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care trăsare
Nici nu știi de unde și cum.
Am răscolit pulberi de fum...
Extrage, din text, termenii enumeraţiei care ilustrează următoarele caracteristici ale universului blagian:
2 Formulează trei argumente pentru a demonstra că poezia „Către cititori” de Lucian Blaga este o artă poetică.
Comentează, într-un text coerent de 0,5 pagini, alegerea formulei titulare, în raport cu axa lexicală a textului.
Raportează imaginea propusă la mesajul surprins în finalul textului blagian.
1
Completează, cu secvențe de text, baza de asociații
carte - fluture.
Propune un alt simbol relevant, care, în viziunea ta, definește cartea.
2
Pornind de la secvența: „Citind o carte, priveşti în tine însuţi”, redactează
o pagină de jurnal.
Opinează asupra esenței și valorii „darului” eului poetic pentru cititorul săi.
Selectează cuvintele-cheie din text şi raportează-le la un
spațiu ontologic:
a) microcosmos;
b) macrocosmos;
c) elemente de interferență: microcosmos, macrocosmos și lumea
spirituală a creatorului.
Comentează valoarea stilistică a diminutivelor în text, alegând una
dintre variantele de răspuns propuse:
a. diminutivele indică faptul că poezia e adresată copiilor;
b. diminutivele relevă intenția autorului de a sublima realitatea
existențială, creând un univers miniatural;
c. diminutivele accentuează latura ludică a textului;
d. diminutivele accentuează viziunea artistică a creatorului;
e. altă variantă.
Formulează trei argumente pentru a demonstra statutul de artă poetică al textului.