Dumitru Matcovschi

Biografie

Dumitru Matcovschi

Omul

Dumitru Matcovschi (20 octombrie 1939 – 26 iunie 2013) este originar din satul Vadul-Rașcov din raionul Soroca. În 1956 devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea Istorie şi Filologie.
Ultimul an de studii (1960-1961) îl are la Universitatea de Stat din Chişinău din cauza fuzionării acestor două instituţii universitare. În anii 1966-1970 a fost redactor-şef adjunct la saptămânalul Cultura.  La 17 mai 1989 devine victima unui grav accident rutier, care se presupune a fi fost organizat.

Scriitorul

Este autor a peste 50 de volume de poezie, proză și dramaturgie. A debutat editorial în anul 1963 cu volumul Maci în rouă, Casa părintească (1968), Grâul (1974), Patria, poetul și balada (1988), Imne și blesteme (1991), Neamul Cain (2008), Eterna carte (2013) etc.
Volumul de versuri  Descântece de alb şi negru (1969), imediat după apariție, va fi interzis de cenzura sovietică.
În anul 1992 Dumitru Matcovschi publică plachetele Măria Sa poetul, care cuprinde 39 de poeme închinate lui Mihai Eminescu, și volumul Părinte al limbii noastre, dedicat lui Alexei Mateevici.
În calitate de autor dramatic, a scris piese de teatru. Culegerea Tata include piesele: Președintele, Pomul vieții, Tata (1985), iar piesa Troița va fi ecranizată, în anul 1993, în film de lung metraj.

Figură reprezentativă a culturii basarabene

Poetul Dumitru Matcovschi s-a manifestat prin curaj civic, probat în contextul efervescentei perioade de renaștere națională. Teribilul accident din anul 1989 a avut loc la doar trei zile după ce poetul este ales în calitate de deputat al poporului din URSS. Poetul a supravețuit, revenind în viața culturară basarabeană cu și mai multă forță și determinare.

Dumitru Matcovschi

Dumitru Matcovschi (biografie)

Limba maternă

Limba maternă, ca floarea eternă
De busuioc şi de dor –
Dor de ţârâne, de doine bătrâne,
De freamătul codrilor.

Ea ne adună, cu soare şi lună,
Cu viitor şi trecut –
Frunză de laur, bătută în aur
De-un meşter necunoscut.

Vine din vreme şi suie-n poeme,
Lângă baladă şi rost –
În mit, în ţară naşte-o mioară,
Frate păstorul mi-a fost.

Vine din soarte, păşind peste moarte,
Cu bucurii şi dureri –
În cer, departe, Luceafărul arde,
Astăzi mai tânăr ca ieri.

Limbă preasfântă, mereu neînfrântă,
Simplu vorbită de zei –
Iară şi iară senin mă-nfioară
Dulce melodica ei.

Limbă de pâine, de neam ce rămâne,
Casă cu masă în prag –
Cântă şi plânge, când roua o frânge
Ramură verde de fag.

Limbă de pace, de suflet ce tace
Neînfricat şi imens –
Creşte pământul şi umple cuvântul
Cu adevăr şi cu sens.

Limba maternă, ca floarea eternă
De busuioc şi de dor –
Dor de ţărâne şi de doine bătrâne,
De freamătul codrilor.

:
:

Sarcini orale

1. Numește cuvintele ce alcătuiesc axa lexicală a poeziei.

2. Definește două stări de spirit ale eului liric.

3. Propune două argumente pentru a încadra poezia în specia lirică corespunzătoare.

Sarcină interactivă

Selecții corecte: 0 / 0
Selecții greșite: 0

Repetă exercițiul

Sarcină scrisă

1. Identifică două simboluri și două motive literare prezente în text și ilustrează, printr-o schemă, raportul dintre acestea și mesajul global al textului