Vladimir Beșleagă

Biografie

Vladimir Beșleagă

Vladimir Beșleagă s-a născut la 25 iulie 1931, în satul Mălăiești din raionul Grigoriopol, fiind primul și singurul copil în familie. Primele trei clase le face în satul natal după programa de învățământ sovietic, iar între 1941-1944, după instalarea în Transnistria a administrației civile românești, va studia după programul de învățământ românesc. Copilăria scriitorului este marcată de evenimente tragice: tatăl scriitorului, Vasile Beșleagă, a fost judecat și condamnat la 20 de ani de detenție, iar mama a fost data afară din casa confiscată de autorități.

Vladimir Beșleagă
- Prozatorul

În anul 1966, scriitorul va publica romanul Zbor frânt, apărut initial cu titlu Țipătul lăstunilor. Este scrierea care l-a consacrat, fiind urmată de povestirea Pădurea albastră (1968), romanele Acasă (1976), Durere (1978), Sânge pe zăpadă (1985). Scrie și literatură pentru copii: cartea Dirimaga, (2009), este autorul scenariului de film Povârnișul (1971), este pasionat de traducerea textelor. În 2017, după 30 de ani de lucru, vede lumina tiparului romanul Cumplite vremi, care însumează 2226 de pagini.

Vladimir Beșleagă
- Scriitorul

Vladimir Beșleagă este, grație tehnicii sale narative moderne, considerat cel mai important prozator basarabean al secolului XX.
Este deținătorul titlului de Scriitor al poporului (1991), al Premiului de Excelență al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate (2004), iar anul 2006 va fi declarat de criticul Eugen Lungu „Anul Beșleagă”.
În anul 2015 Olimpiada republicană la limba și literatura română a fost dedicată lui Vladimir Beșleagă.

Vladimir Besleaga

Vladimir Beșleagă (biografie)

:
:

Cercetează

Sarcină orală

Criticul literar Andrei Țurcanu consideră

„lăstunul” un element simbolic emblematic pentru creația lui Vladimir Beșleagă.

1. Lecturează fragmentul din romanul Zbor frânt și comentează semnificația acestui simbol în text.

„Când s-a oprit cu picioarele goale până la genunchi în apă și a văzut Isai umbrele – a lui de la genunchi în sus, a băiatului de la cucoșel în sus, - jucau umbrele jumătate în apă, jumătate pe uscat – jumătățile din apă se clătinau, se ridicau, cădeau – cele de pe uscat, de pe nisipul malului ședeau nemișcate, și umbrele lor se rupeau în două, Isai și-a zis: „De ce oare trebuie să ne rupem și noi în două? De ce oare?”, a întors capul și a auzit lăstunii de dincolo, de peste apă – țipau lăstunii, zburau lăstunii, alergând prin văzduh după umbrele lor prin apă…Iar când s-a aruncat în apă, și apa s-a desfăcut și apoi s-a închis deasupra lui, a auzit parcă un strigăt la spatele lui, un străgăt din afară, din aer, de deasupra apei, l-a auzit de acolo, din apă. Strigătul a ajuns până la dânsul: „T-a-t-ă!” și i-a săgetat inima, că era strigătul plin de spaimă, strigăt de copil.”