Transplantare

Trebuia
să mi se pună în piept
alta inimă.
Altfel,
urma să pier.
Mi-a dat inima ei
mama.
Dar tot
mă mai doare.
Mai ales când arde pământul
însetat de ploaie.

Mai ales când nu se întoarce
tata de la războaie.
Mai ales când plec prin străini
şi nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales în amurg, când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
Dar nici asemenea
răbdare.

:
:

Sarcini orale

1. Pornind de la articolul lexicografic al cuvântului „transplantare”, defineşte semnificaţia contextuală a acestui lexem.

2. Motivează, prin două argumente, intenţia fiului de a accepta „transplantarea”și a mamei de a-i oferi „inima”.

3. Observă care sunt instrumentele stilistice cu ajutorul cărora este redat ataşamentul profund al fiului faţă de mama sa.

Sarcini scrise

1. Comentează motivul răbdării, în raport cu simbolul inimă în acest text poetic.

1.1 Argumentează de ce eul liric a putut învăţa răbdarea numai de la mama.

2. Pornind de la aserțiunea criticul literar Mihai Cimpoi: „Muma este pe rând şi, bineînţeles, în chip amalgamat, prezenţă umană concretă, chip spiritual, simbol, mit”, argumentează ce ipostază are mama în acest text literar.

3. Redactează, pornind de la această poezie, un text-dedicaţie mamei.

Cercetează