Liniște

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,

vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viaţa netrăită.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? 
Cine ştie?

Agendă hermeneutică

Textul - resursă de mesaj

  • Identifică o structură tautologică în text și comentează valoarea stilistică a acesteia.
    Opinează cărui motiv literar i se subordonează.
  • Observă prezența în text a repetițiilor de tip anaforă și comentează rolul acestora în conturarea arhitecturii textului poetic.

Textul ca pretext

  • Argumentează relația dintre titlu și stările de spirit ale eului liric. Corelează-le propriilor emoții postlectorale.
  • Opinează asupra hipersensibilității eului liric, raportând această stare la conceptul de cunoaștere luciferică.

Dincolo de text - Intertextul

Demonstrează că poezia este o meditație pe tema destinului uman, luând ca reper:

  • mitul orfic/al cântecului
  • motivul luminii
  • motivul fortuna labilis.