Eminescianism

- moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc;
- tendința de a prelua și cultiva teme și motive eminesciene.

Posteminescianism

- perioadă în care modelul eminescian va influenţa multe decenii după stingerea poetului lirica românească, impunând, implicit, un nivel de exigenţă ridicat, care vizează substanţa ideatică, dar şi rafinamentul expresiei;
    În acest context, până în perioada interbelică, în spaţiul românesc vor coexista trei direcţii poetice:
- epigonismul eminescian, reprezentat, în principal, de poetul Alexandru Vlahuţă;
- simbolismul, afirmat creator după 1900, îndeosebi prin opera lui George Bacovia, după ce a fost teoretizat şi experimentat de Alexandru Macedonski;
- sămănătorismul şi poporanismul, ca prime manifestări ale tradiţionalismului, ce se va afirma pregnant mai târziu, prin activitatea lui Nichifor Crainic.

1

Aminteşte-ţi textele eminesciene cunoscute.
Deplasează fiecare titlu propus în dreptul temei pe care o tratează.

2

Citește eseul „Eminescu azi” de Eugen Lungu și prezintă un argument în favoarea unui răspuns pozitiv la întrebarea “rezistă astăzi Eminescu în totalitatea creației sale?”.

  • Trecut-au anii…
  • Lacul
  • Dorința
  • Împărat și proletar
  • Și dacă..
  • Sara pe deal
  • Scrisoarea II
  • Criticilor mei
  • Junii corupți
  • Sara pe deal
  • Scrisoarea I
  • Luceafărul
  • Memento mori
  • Revedere
  • Numai poetul
  • Epigonii
  • Atât de fragedă
  • De câte ori, iubito
  • Floare albastră
  • Pe lângă plopii fără soț…
  • Revedere
  • Scrisoarea III
  • Lacul

Timpul

    Cosmosul

      Istoria

        Ars poetica

          Natura

            Dragostea

              Selecții greșite: 0