(Mihail Eminovici)
Poet, prozator şi jurnalist român
Elevul Eminovici Mihail a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Aron Pumnul, profesorul său de la Cernăuţi, l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română.
Născut
15 ianuarie 1850, Botoșani.
Detalii biografice
1866 Este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele” învăţăceilor gimnazişti („Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu”), în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist (persoană care își face studiile în particular.)
La 25 februarie / 9 martie (stil nou) 1866
Debutează cu poezia „De-aş avea” în revista Familia, publicată la Pesta de Iosif Vulcan. Iosif Vulcan îl convinge să-şi schimbe numele în Eminescu – variantă adoptată ulterior şi de alţi membri ai familiei sale.
Între 1869 şi 1872
Este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta.
Se impune în calitate de revizor şcolar, unde l-a remarcat pe profesorul Ion Creangă de la şcoala nr. 2 din Păcurari.
S-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul.
15 iunie 1889, București.
Dorința, Lacul, Sara pe deal
Floare albastră, Povestea teiului
Junii corupți, Scrisorile, Criticilor mei
Scrisorile I-IV
Pe lângă plopii fără soț, De ce nu-mi vii
Atât de fragedă, O, rămâi, Somnoroase păsărele
Împărat și proletar, La steaua, Mortua est
Revedere, Melancolie, O, mamă, Mai am un singur dor
Trecut-au anii, Veneția, Sonete
Glosă
Gazel, moto la Călin (file din poveste)
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Oda
Călin, Luceafărul, Strigoii, Fata-n grădina de aur, Memento mori
Ce te legeni, Doina
Epigrame, Epigramatice
Strigături
La aniversară
Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Cezara, Archaeus
Geniu pustiu
Fat-Frumos din lacrimă
Ciclul Mușatinilor, Decebal, Avram Iancu
George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu
Ion Crețu, Mihail Eminescu (biografie documentară), Editura pentru Literatură, București
Dumitru Murărașu, Mihai Eminescu-viața și opera, Editura Eminescu
Ilina Gregori, Știm noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze, Editura Art
Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București, secția scenarii film.
În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.
Serviciile poștale din Republica Populară Română au emis în 1958 o serie filatelică pe care erau gravate portrete ale diferitelor personalități, între care Mihai Eminescu, reprezentat pe o marcă poștală cu valoarea nominală de 55 de bani.
Serviciile poștale din Republica Moldova au pus în circulație, în 1996 o marcă poștală, pe care este gravat portretul lui Mihai Eminescu; cu valoarea nominală de 0,10 lei moldovenești.
Totodată a fost emisă și colița nr. 9, care are reprezentat arborele genealogic al lui Eminescu; valoarea nominală a coliței este de 1,40 lei moldovenești.
În 1999 serviciile poștale din Republica Moldova au emis o marcă poștală care reprezintă Medalia „Mihai Eminescu”, cu valoarea nominală de 90 de bani moldovenești.
Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, în anul 2000 a fost emisă, de către serviciile poștale ale Republicii Moldova, colița nr. 21: Mihai Eminescu – 150 de ani de la naștere.
Pe o monedă comemorativă, cu valoarea nominală de 1 rublă, emisă de Uniunea Sovietică în 1989, a fost gravat chipul lui Mihai Eminescu. Moneda, pusă în circulație pe 26 decembrie 1989, pentru a celebra centenarul Eminescu, a fost bătută la monetăria din Leningrad, cu un tiraj de 2 milioane de exemplare. De remarcat că prenumele poetului este scris Mihail și nu Mihai, variantă recunoscută de către eminescologi.
În anul 2000 Banca Națională a Moldovei a emis o monedă de argint, de calitate „proof”, care are gravată efigia lui Mihai Eminescu.
La 8 ianuarie 2016 Banca Națională a României, pentru a sărbători 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu în revista „Familia”, a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă de argint cu titlul de 999‰, având valoarea nominală de 10 lei. Moneda este rotundă, are diametrul de 37 mm, greutatea de 31,103 g, având cantul zimțat. Întreaga emisiune de 200 de exemplare este de calitate proof.
Portretul lui Mihai Eminescu pe o bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României în 2005 (avers)
Realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului, se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac.
Din 1878, realizat de Frantz Dushek la București.
Din 1884-1885, realizat de Nestor Heck la Iași.
Din 1887 de Jean Bielig, și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. Mayerhofer. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.
Bustul lui Mihai Eminescu din Suceava. Pe soclu, un altorelief din bronz cu chipul scriitorului. Sculptor Teodor V. Ștefanelli.
Statuia lui Mihai Eminescu din Iaşi.
Bustul lui Mihai Eminescu de lângă Teiul lui Eminescu, Iaşi. Operă de Ion Mateescu.
Placă comemorativă a lui Mihai Eminescu în Cernăuți.
Statuia lui Mihai Eminescu din Chișinău.
Bustul lui Mihai Eminescu în Rotonda scriitorilor din Bucureşti.
Statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român, Bucureşti.
Statuia lui Mihai Eminescu din Grădina Botanică din Cluj.
Statuia lui Mihai Eminescu din Paris.
Bustul lui Mihai Eminescu în Scuarul Român din Montréal.
