Tradiționalism

2

Orientare culturală de la începutul secolului al XX-lea, avându-l în calitate de principal ideolog pe Nichifor Crainic, care extinde ideile poporaniste şi sămănătoriste spre afirmarea ortodoxismului şi a autohtonismului spiritualizat (mitul etnic, mitul folcloric) şi consideră că occidentalizarea excesivă produce anularea posibilităţilor creatoare româneşti.

Modernism

2

Termen generic care include toate curentele şi mişcările cultural-literare manifestate în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea: simbolism, expresionism, avangardism, imagism, obiectivism, decadentism etc.

Harta conceptuală - Perioada Interbelică

Modernismul, o mişcare cultural-ideologică, înglobează curente novatoare precum: simbolismul, expresionismul, dadaismul, cubismul etc.
Apariţia modernismului este determinată de evenimentele evoluţiei epocii, respectiv revoluţia industrială, apariţia şi dezvoltarea căilor de comunicaţie, ceea ce favorizează accesul la informaţie aproape concomintent cu spaţiul european, precum şi apariţia unor noi forme artistice: fotografia şi filmul, efecte ale progresului tehnologic. Dezvoltarea oraşelor produce alienare şi mediocritate, ceea ce-i provoacă omului modern inadaptabilitate, lumea îl refuza cu ostilitate, iar el, la rândul său, respinge lumea.
Literatura anilor 1920 - 1930 a fost marcată de câteva fenomene care vor defini configuraţia noii poezii: manifestarea simbolismului ca formă incipientă a modernismului şi evoluţia spre modernism a întregii literaturi interbelice.



Modernismul este conturat în funcţie de perspectiva teoreticianului care îl abordează, singurele caracteristici generale fiind regăsite în atitudinea negatoare faţă de tradiţie şi în spiritul anticonvenţional şi inovator.
     De exemplu, Adrian Marino face distincţia dintre modern (o noţiune-cadru a cărei esenţă este prezentul, imediatul, actualul), modernitate (calitatea de a fi modern) şi modernism (tehnica şi practica modernului). Despre modernism se poate vorbi doar în momentul când caracterul său negator nu ţine de inovaţie, ci devine un program.
     Marea revoluţie modernistă se produce abia în faza în care poeţii încep să se definească, să se justifice, să se întrebe asupra artei lor, să ofere ipoteze, soluţii, teorii. Altfel, indiferent de epocă, orice mişcare opusă tradiţiei ar primi abuziv numele de modernism).

     Şi Eugen Lovinescu vorbeşte despre modernism, care are la bază „teoria sincronismului”, ce porneşte de la necesitatea aducerii poeziei românești la nivelul celei europene.
Modernismul românesc
• George Bacovia, reprezentantul simbolismului românesc
• Tudor Arghezi, autorul teoriei „estetica urâtului”
• Lucian Blaga, reprezentantul expresionismului românesc
• Ion Barbu, reprezentantul ermetismulului românesc
Particularitățile liricii moderniste:
• preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii;
• preferinţa pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia;
• cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică;
• dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite („inscripţie”, „psalm”, „creion”, „poem într-un vers”, „catren”, „cântec”).
Curentul simbolist - revista „Literatorul”: George Bacovia, Ştefan Petică, Dimitrie Angel, Ion Minulescu
Gruparea modernistă de la revista „Sburătorul”: Ion Barbu, Ilarie Voronca, Victor Eftimiu
Gruparea tradiţionalistă - Revista „Gândirea”: Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Adrian Maniu, Mateiu Caragiale, Panait Cerna

Sarcini orale

1

1. Discută cu colegii tăi de clasă despre rolul unui „cerc” ideologic sau artistic.
1.1 Exprimă-ţi opinia în legătură cu utilitatea sau inutilitatea lui.
1.2 Prezintă experienţele tale de aderare la un grup de opinie.