Biografie

George Bacovia

Pseudonimul său provine din limba latină Bachus via (Calea lui Bachus), dar are legătură și cu denumirea orașului său natal, Bacău.) (născut Andone Vasiliu)

A fost poet, prozator, profesor.

Data și locul de naștere

17 septembrie 1881, Bacău

Numele părinţilor

Tata: Dimitrie Vasiliu, comerciant
Mama: Zoe Vasiliu

Data şi locul morţii, locul de odihnă

22 mai 1957, la Cimitirul Bellu din Bucureşti

Date semnificative din viața poetului

În 1887, la vârsta de doar 6 ani, începe să învețe limba germană.
Între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău.
În 1891 este înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău.
În 1904 absolvă cursul primar (cu corigenţe la limba elină şi matematică), în luna iunie, şi se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău.Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Dovedeşte talent la desen şi vioară.

Între anii 1903-1904 frecventează cenaclul macedonskian.
În 1903 scrie poezia „Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an.

În 1911 absolvă Facultatea de drept la Iaşi şi Bucureşti, cu licenţă.
În anul 1925 predă ca profesor de desen şi caligrafie la Şcoala Normală de Băieţi şi apoi la Şcoala Comercială de Băieţi, din Bacău.

În 1945 obține postul de bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului.

În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu – profesoară şi poetă, autoare a volumului de versuri „Armonii crepusculare”.

În 1931 se naşte Gabriel, unicul fiu al poetului.

Activitatea literară

Debut literar

În 1899 scrie poezia „Şi toate”, semnată V. George, în revista lui Alexandru Macedonski „Literatorul”

Opere semnificative

1916

„Plumb”, București

1926

„Scântei galbene”, Bacău
„Bucăți de noapte”, București

1929

Poezii”, București

1930

„Cu voi”, București

1934

„Poezii”, prefața de Adrian Maniu, București

1936

„Comedii”, București

1944

„Opere”, București

1946

„Stanțe burgheze”, București

1956

„Poezii”, București (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)

Mișcare/curent literar

Modernism, Simbolism

Colaborare la reviste

1907: revista „ Versuri” a lui I. M. Rașcu
1912:„Flacăra” , „Noua revistă română , „ Cugetul românesc, „ Gândirea”
1915: Editează, la Bacău, două reviste literare cu existenţă scurtă:
„Orizonturi noi” şi „Ateneul cultural”(1925).

Influențe

Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann

A influențat pe:

Eugen Barbu, Benjamin Fondane (Fundoianu), Gala Galaction,Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu

1923 - volumul „Plumb” primeşte Premiul Ministerului Artelor (în valoare de 5 000 de lei).

1932 - distins cu Ordinul „Meritul Cultural pentru litere şi opere literare, clasa a II-a”, de către regele Carol al II-lea. Societatea Scriitorilor Români îi stabilește o pensie, începând cu 1 ianuarie 1933.

1935 - distins a doua oară, de către regele Carol al II-lea, cu Ordinul „Meritul Cultural pentru litere şi opere literare, clasa a II-a, în grad de Cavaler”.

În 1956 este decorat cu „Ordinul Muncii”,
clasa I.

Se deschide Casa memoriala „George Bacovia” din Bucureşti

Se deschide Casa memoriala „George Bacovia” din Bacău

Plumb

de G. Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

Sarcini orale

Descrie atmosfera pe care o creează poezia, alegând din următoarele epitete: feerică, tristă, melancolică, lugubră, misterioasă, dezolantă, austeră.

Găseşte, în text, elementele prin care se realizează prezentarea gradată şi detaliată a mişcării: de la static – la dinamic.

Comentează originalitatea viziunii poetului, pornind de la metaforele:
- „sicriele de plumb”, “coroanele de plumb”, “flori de plumb”;
- „amor de plumb”, “aripile de plumb”.

Sarcini în scris

4.1 Transcrie, din textul poeziei „Plumb”, cuvinte și sintagme ce fac parte din aria semantică a morţii.
4.2 Ce sugerează acestea:

starea sufletească sfâşietoare;
monotonia şi plictisul;
impresia de cădere grea, fără ecou, către un abis al sufletului?

5.1 Asociază simbolul „cavoul” cu:

- casa sau oraşul în care locuiește eul poetic;
- mediul social, lumea meschină;
- propriul trup în care sălăşluieşte un suflet de plumb;
- un spațiu închis, în care i se refuză eului liric posibilitatea realizării aspiraţiilor sale spirituale;
- pământul sau globul pământesc, universul.

5.1 Comentează asocierile catalogate, făcând referință la textul „Singurul sens concret şi adecvat contextului poetic al cuvântului „plumb” e, în anul 1916, plumbul literei, tiparul. Dintr-o dată totul devine coerent. "Dormea întors amorul meu de plumb" capătă sens. Oricine a vizitat o tipografie ştie că litera e întoarsă, poemul întreg e întors (priviţi o ştampilă sau literele de pe braţele maşinii de scris). Florile de plumb devin o fotografie a literelor. Povestea cu "dormea" (cam metaforică pentru Bacovia, dar, să fim serioşi, e o metaforă banală, din aceea de care se abuzează în limbajul obişnuit, o catahreză) e confirmată în alte poeme şi în acelaşi context, al cărţii care e tipărită. Dau un singur exemplu:
"Dorm volumele savante-n îngheţatele vitrine" (în „Plumb de iarnă”). În cavoul impus în poezie de Baudelaire, Bacovia şi-a pus propriile sicrie de plumb, literele. Un amor turnat în plumb e mort, încremenit, nu se mai poate schimba.

Şi-acum vine încă o surpriză: din poet de notaţie, cum pe drept susţin Lovinescu, Maniu şi mulţi alţii, Bacovia devine, cum observă Călinescu, un puternic poet de sugestie, aproape ermetic. (Ambele tabere au dreptate, în felul lor). Volumul lui este o splendidă metaforă a poeziei moderne. El duce mai departe arta poetică baudelairiană: aripile uriaşe ale albatrosului, caraghioase pe pământ, devin aripi de plumb. Amorul are aripi apăsătoare („Şi-i atârnau aripile de plumb”), pentru că literele expresiei lui sunt grele şi cenuşii. Odată pregătită pentru tipar, poezia e asemenea sicriului, căci viaţa, viul substanţei ei sunt încremenite pentru totdeauna. „Plumb de iarnă”, „Plumb de toamnă” (titluri de poeme din volum) trebuie socotite sinonime cu poezie, pastel, elegie de iarnă, de toamnă. Pentru Bacovia „plumb” e perfect sinonim cu poezie. Poezia modernă e încremenire în plumb, e somnul de moarte al tiparului. Depinde însă de cititor dacă o învie sau nu. Ajunge, pentru acest miracol, o simplă recitire.” („România literară”, 2009) Ioanei Pârvulescu.

Rescrie poezia, utilizând un alt registru cromatic și emoțional.

Sarcini orale

7.1 Compară poezia „Plumb” cu alte texte ale aceluiaşi autor, urmărind atmosfera şi imaginile caracteristice formulei estetice simboliste.

a. Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n pară ce abia mai bate -
Azi, a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul nopții glacial...
Si tu iar tremuri, suflet singuratec,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
(„Singur”)

b. Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir,
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un marş funebru,
Iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cânte-un Marș funebru...
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
(„Nevroză”)

c. Trec corbii - ah "Corbii"
Poetului Tradem -
Şi curg pe-nnoptat
Pe-un târg îngheţat,
Se duc pe pustii...
Pe când, de argint,
În amurg de-argint,
S-aprinde crai nou
Pe zări argintii
În vastul cavou...
Iubito... ah "Corbii"
Poetului Tradem...
(„Amurg”)

7.2 Confruntă finalurile celor patru texte. Concluzionează.

LUCRU ÎN GRUP

Citiți în plen din volumul de poezie a lui Ch.Baudelaire şi discutaţi despre reacţia posibilă a contemporanilor poetului.
Comentați actualitatea textelor lui Baudelaire.
Alegeți dintr-un volum de poezie simbolistă din literatura universală un text (Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé) care să evoce spaţiul citadin: oraşul, parcul, grădina, camera.
Găsiți pentru fiecare text câte o ilustraţie potrivită din opera unui pictor român sau străin.